joi, 10 mai 2018

Cina






Nu o sa iti frang inima... O sa ti-o smulg din piept. Si o sa o mananc la cina, asezonata cu un sos de lacrimi si cuvinte dulci
Cuvinte nespuse si sentimente neimpartasite. 
...sau impartasite... cu altii.

duminică, 3 decembrie 2017

Sa fiu padure

http://rusmihaela.blogspot.ro/2014/05/fragmente-de-martie.html

Vreau un ochi să fie soarele, celălalt luna
În spate să car cuiburi de păsări
Brațele să-mi fie mesteceni și brazi
Cu ei să ating cerul.
Picioarele - rădăcini înfipte în vârful unui deal.
În plămâni să bată vânt de primăvară
Să miros a ghiocei și narcise,
Gura să-mi fie stup de albine
Să curgă miere din mine,
Părul să-mi fie iarbă arsă de soare.
Vreau...
            să mă transform în pădure!

luni, 16 octombrie 2017

Portret


Esti frumoasa pe dinafara
Dar rea pe dinauntru.
Ai sufletul de ciocolata amara
Si picaturi de blue curaçao in ochi.

Iti pictezi unghile-n negru
Pe buze-ti storci zeama de cirese.

vineri, 22 septembrie 2017

sâmbătă, 9 septembrie 2017

Vis de vara


Vreau sa vad picior de femeie scaldat in soare
Sfarcuri lucioase de ulei
Picioare agatate in alge
Scoici zdrobite de rasete
Fire de nisip desenate 
Pe lentile de ochelari de soare.

Vreau sa vad mandale 
plimbate de trupuri bronzate.

Vreau sa aud chitare
cand soarele se ascunde in mare...


luni, 21 august 2017

Sa iti priasca marea

Sper sa iti priasca marea. 
Sarea sa iti vindece ranile si usturimea lor sa te trezeasca din adormire. Soarele sa te oblige sa inchizi ochii, sa iti visezi visele in sunetul valurilor sparte de tarm. Mirosul de alge si scoici cu lamaie sa iti faca pofta de viata. Nisipul sa iti arda talpile ce au batut atatea carari de munte.
Sper sa iti priasca marea. Sa iti condimenteze sufletul cu sarea ramasa dupa ce s-au evaporat toate sentimentele. Pescarusii sa iti aduca in zbor amintirea noptilor trecute si zambetul pe care il vei purta zilele ce vor veni.
Sper sa iti priasca marea.

sâmbătă, 17 iunie 2017

Point Break [2015]

'6 seconds, to fly or dye.'

"Toți murim. întrebarea e cum."

"Suntem responsabili doar pentru propriul drum."

duminică, 2 aprilie 2017

Invata-ti copilul sa doneze



Weekend-ul acesta, mai exact ieri, cu ocazia campaniei nationale Copacul cu haine, Beard Brothers si The Sisterhood au adunat haine si alimente pentru familiile din satul Viisoara, jud Cluj. 
Stand in parc si vazand gramezile de saci si oameni tot venind cu plase pline si cutii, ma gandeam la o modalitate in care parintii sa isi invete copiii sa imparta lucrurile si jucariile cu ceilalti. 
Din pacate copiii sunt posesivi cand vine vorba de jucariile lor si orice lucru care considera ca le apartine. Acest lucru se intalneste cel mai des la copiii care nu au frati. Ei nu sunt obisnuiti sa imparta jucariile sau mancarea cu altcineva. Considera ca totul le apartine (in majoritatea cazurilor fiind vina parintilor care le fac pe plac exagerat). E posibil ca o parte din problema (da, e o problema) sa se rezolva dupa ce copilul merge la gradinita/ scoala. Eu totusi cred ca educatia vine din familie si bazele se formeaza acasa. Daca parintele nu te invata ca e bine sa dai la cel care are mai putin ca si tine... o sa ramai un mic egoist.
Cum ziceam, stand in parc, ma gandeam cat de simplu ar putea sa puna problema parintii. Ar trebui doar sa duca copilul la el in camera, in mijlocul jucariilor si sa ii explice ca: Sunt multi copii si oameni care nu au atat de multe lucruri ca si noi. Copii care se joaca doar cu o jucarie, iar tu te joci cu altceva in fiecare zi. La fel si hainutele, le spalam si le schimbam in fiecare zi. Vrei sa vedem ce hainute nu mai folosesti si pe care nu le mai porti? Sunt si multe jucarii pe care nu le-ai mai scos din sertar. Vreau sa facem impreuna ordine si sa donam hainute si jucarii persoanelor care au mai multa nevoie de lucrurile pe care noi nu le mai folosim.
Mi se pare cea mai buna abordare a problemei. In modul acesta inveti copilul sa nu fie un strangator cand o sa creasca, o persoana care o sa isi umple dulapurile cu lucruri care "poate trebuie la ceva", "poate fac ceva cu asta", "candva o sa port haina asta".
Pun pariu ca sunt multi oameni care au problema aceasta. Faceti curat in dulapuri, donati ce nu mai folositi! O sa va simtiti bine fiindca faceti o fapta buna si o sa va simtiti bine in momentul in care va eliberati spatiul in care petreceti atat de mult timp.

vineri, 3 februarie 2017

Primul meu protest. Daca nici tu nu ai fost, SA MERGI!

Da! Recunosc! Nu am fost niciodata la nici un protest pana ieri. Nu aruncati cu rosii si oua, va rog! 
Nu  am participat la proteste fiindca am avut o idee preconceputa legata de proteste. Nu imi place sa vad oameni suparati si nervosi, care zbiara, asa ca am preferat sa stau in casa si sa urmaresc de la caldura toata situatia... Desi celalalt motiv ar fi ca nu urmaream niciodata stirile, putea sa vina al III-lea Razboi Mondial, eu as fi aflat ultima si eram fericita in lumea mea. Nu ma interesa politica, vedeam ca pe cei 'de sus' oricum ii doare in cot de noi, asa ca eu incercam (si incerc) sa am grija de viata mea cum pot, facand abstractie de ce se intampla in/ cu sistemul romanesc... Refuzam si sa cred ca lucrurile merg atat de prost in tara asta.
Insa zilele acestea (si datorita faptului ca la munca am televizor si acum vad cand incepe al III-lea RM) am simtit chiar si eu ca s-a umplut paharul si astia chiar vor sa se pise (scuzati expresia) pe noi.

Si am ajuns la prostest, dupa 8 ore de stat in picioare la munca. La inceput nu am simtit toata energia. Nu imi simteam nici picioarele. Am fost impresionata de multimea de oameni, desi nu am constientizat defapt cati erau in momentul acela si CATI oameni aveau sa se mai adune pe parcurs, am inceput si eu sa scandez etc.
Dar pe masura ce strabateam Clujul la pas si lumea de pe strada scanda, zbiera, fluiera, oamenii ieseau pe balcoane, copiii cu bunici de dupa perdele, oamenii de pe strada filmau si faceau poze. Atunci am simtit ca fac parte din ceva mare si important. Simteam ca oamenii sunt asa cum speram, uniti la nevoie, pentru un scop comun, ca ne putem baza unii pe altii. Insa cea mai puternica energie am simtit-o in momentele in care toata lumea canta "România liberă!". Erau momentele in care ma uitam in jurul meu la totii oamenii aceia faini si se ridica parul pe mine la propriu. Nu aveai cum sa nu simti dorinta si sinceritatea din vocile tuturor. Era ca o doina romaneasca... dar pe alt ritm :)
Am strabatut vreo 20 si ceva de km pe jos (am prins alaiul doar din Piata Marasti), dar in loc sa obosesc, simteam ca ma incarc cu energie. 

Daca nu ai fost la nici un protest, acum e momentul. Daca nu credeai in tara asta si in oamenii ei, o sa incepi sa crezi de acum. Cand vezi si auzi multimea simti ca mai exista speranta pentru poporul roman. 

!!! NU STA IN CASA, DACA ITI PASA !!! 




 

joi, 30 iunie 2016

O zi senina

Vreau să te mângâi cu iarbă proaspătă
Să uiți că ai avut o zi proastă
Raze de soare să îți deseneze pe gene
Tablouri care să-ți alunge gânduri rele,
Furnici să-ți aducă boabe de speranță
În dimineți cu soare ascuns după ceață,
Greieri să-ți cânte sonete
Când umbrele joacă pe perete.

Să dansăm dimineața în grădină
 sub un cer ce aduce o zi senină.

marți, 5 aprilie 2016

Esti


Ești plăcerea din durere.
Ești păcatul din fiecare noapte.
Ești stropii de apă ce se preling pe spate după ce ies de la duș.
Ești firele de păr ridicate când îmi amintesc de noi.

Ești senzația de mai vreau de după orgasm.
Ești buzele crăpate din zilele în care nu ne vedem.
Ești lenjeria intimă udă când mă pun în pat fără tine.
Ești gustul de tutun în nopți de beție.
Ești zambetul de la sfarșitul fiecarui mesaj.
Ești prima secundă când sună alarma.

joi, 28 ianuarie 2016

Schimbare

Sufletul îmi tremură trupul
Un aer rece m-a cuprins
De când tu îmi apari doar în vis         
Mâinile mi se atrofiază și îngheață
De când imaginea ta apare doar în ceață         
Sădesc în ficat semințe de nesomn
De când nu mai cântăm la unison.        
De când nu m-ai atins         
Îmi lipesc mâinile de corp să mă încălzesc,
Dar e la fel de rece
Și mintea îmi fuge în zări zece.

luni, 28 decembrie 2015

Paturi III

Te scufunzi în așternuturi și vrei să scapi de realitate, dar ești prins într-o altă capcană. Ca un pește te agăți în plase de dantele și înnoți printre valuri de cearșafuri cu miros de portocal. Vrei să ieși la suprafață pentru o gură de aer. Însă sirenele ți-au prins de glezne dansul si cântul lor. 
Îți zici că o să stai doar puțin. Să mai guști o dată din liniște, din extaz. Să mai citești o poveste din ochii lor. Crezi că îți va fi de ajuns, că te vei sătura. Va fi ultima masă îmbelșugată înainte de postul care să îți purifice trupul și mintea. 
                            Nu te vei mai intoarce acolo.
Dar corpul tău e un deșert care cerșește apă. Oricât de mult ar ploua cu sentimente și trăiri, nu vei fi niciodată sătul. Vei reveni și vei linge fiecare picătură de atenție care ți se oferă și care te face să uiți. Ceea ce ești și ceea ce ai fost.
Ceea ce ți se pare o clipă, sunt defapt ore și zile. În care îți adăpi sufletul și rămâi ascuns.

    Vei uita?
             Te vei schimba? 
                          Îți vei aminti?

Techno

Suc de merișoare
Îți curge pe coaste,
Lasere îți desenează pe pleoape
Techno îți bate în timpan,
Fumul te duce tot mai departe
De liman...

luni, 30 noiembrie 2015

Duminica

Îmi omor ficatu'
În nopți de sâmbătă și joi.
Îmi beau mințile 
Vinerea,
 și-apoi,
Duminica-mi alin sufletul 
Cu păduri și noroi.


vineri, 20 noiembrie 2015

Fericire 4

Fericire e când ajungi la mare după multe ore în mașină. Și plouă. Bate vântul, dar apa mării îți încălzește picioarele. Dansezi și sari în apă ca un copil. Lași valurile să se spargă de picioarele tale și să îți ude blugii.