Da! Recunosc! Nu am fost niciodata la nici un protest pana ieri. Nu aruncati cu rosii si oua, va rog!
Nu am participat la proteste fiindca am avut o idee preconceputa legata de proteste. Nu imi place sa vad oameni suparati si nervosi, care zbiara, asa ca am preferat sa stau in casa si sa urmaresc de la caldura toata situatia... Desi celalalt motiv ar fi ca nu urmaream niciodata stirile, putea sa vina al III-lea Razboi Mondial, eu as fi aflat ultima si eram fericita in lumea mea. Nu ma interesa politica, vedeam ca pe cei 'de sus' oricum ii doare in cot de noi, asa ca eu incercam (si incerc) sa am grija de viata mea cum pot, facand abstractie de ce se intampla in/ cu sistemul romanesc... Refuzam si sa cred ca lucrurile merg atat de prost in tara asta.
Insa zilele acestea (si datorita faptului ca la munca am televizor si acum vad cand incepe al III-lea RM) am simtit chiar si eu ca s-a umplut paharul si astia chiar vor sa se pise (scuzati expresia) pe noi.
Si am ajuns la prostest, dupa 8 ore de stat in picioare la munca. La inceput nu am simtit toata energia. Nu imi simteam nici picioarele. Am fost impresionata de multimea de oameni, desi nu am constientizat defapt cati erau in momentul acela si CATI oameni aveau sa se mai adune pe parcurs, am inceput si eu sa scandez etc.
Dar pe masura ce strabateam Clujul la pas si lumea de pe strada scanda, zbiera, fluiera, oamenii ieseau pe balcoane, copiii cu bunici de dupa perdele, oamenii de pe strada filmau si faceau poze. Atunci am simtit ca fac parte din ceva mare si important. Simteam ca oamenii sunt asa cum speram, uniti la nevoie, pentru un scop comun, ca ne putem baza unii pe altii. Insa cea mai puternica energie am simtit-o in momentele in care toata lumea canta "România liberă!". Erau momentele in care ma uitam in jurul meu la totii oamenii aceia faini si se ridica parul pe mine la propriu. Nu aveai cum sa nu simti dorinta si sinceritatea din vocile tuturor. Era ca o doina romaneasca... dar pe alt ritm :)
Am strabatut vreo 20 si ceva de km pe jos (am prins alaiul doar din Piata Marasti), dar in loc sa obosesc, simteam ca ma incarc cu energie.
Daca nu ai fost la nici un protest, acum e momentul. Daca nu credeai in tara asta si in oamenii ei, o sa incepi sa crezi de acum. Cand vezi si auzi multimea simti ca mai exista speranta pentru poporul roman.
!!! NU STA IN CASA, DACA ITI PASA !!!
Nu am participat la proteste fiindca am avut o idee preconceputa legata de proteste. Nu imi place sa vad oameni suparati si nervosi, care zbiara, asa ca am preferat sa stau in casa si sa urmaresc de la caldura toata situatia... Desi celalalt motiv ar fi ca nu urmaream niciodata stirile, putea sa vina al III-lea Razboi Mondial, eu as fi aflat ultima si eram fericita in lumea mea. Nu ma interesa politica, vedeam ca pe cei 'de sus' oricum ii doare in cot de noi, asa ca eu incercam (si incerc) sa am grija de viata mea cum pot, facand abstractie de ce se intampla in/ cu sistemul romanesc... Refuzam si sa cred ca lucrurile merg atat de prost in tara asta.
Insa zilele acestea (si datorita faptului ca la munca am televizor si acum vad cand incepe al III-lea RM) am simtit chiar si eu ca s-a umplut paharul si astia chiar vor sa se pise (scuzati expresia) pe noi.
Si am ajuns la prostest, dupa 8 ore de stat in picioare la munca. La inceput nu am simtit toata energia. Nu imi simteam nici picioarele. Am fost impresionata de multimea de oameni, desi nu am constientizat defapt cati erau in momentul acela si CATI oameni aveau sa se mai adune pe parcurs, am inceput si eu sa scandez etc.
Dar pe masura ce strabateam Clujul la pas si lumea de pe strada scanda, zbiera, fluiera, oamenii ieseau pe balcoane, copiii cu bunici de dupa perdele, oamenii de pe strada filmau si faceau poze. Atunci am simtit ca fac parte din ceva mare si important. Simteam ca oamenii sunt asa cum speram, uniti la nevoie, pentru un scop comun, ca ne putem baza unii pe altii. Insa cea mai puternica energie am simtit-o in momentele in care toata lumea canta "România liberă!". Erau momentele in care ma uitam in jurul meu la totii oamenii aceia faini si se ridica parul pe mine la propriu. Nu aveai cum sa nu simti dorinta si sinceritatea din vocile tuturor. Era ca o doina romaneasca... dar pe alt ritm :)
Am strabatut vreo 20 si ceva de km pe jos (am prins alaiul doar din Piata Marasti), dar in loc sa obosesc, simteam ca ma incarc cu energie.
Daca nu ai fost la nici un protest, acum e momentul. Daca nu credeai in tara asta si in oamenii ei, o sa incepi sa crezi de acum. Cand vezi si auzi multimea simti ca mai exista speranta pentru poporul roman.
!!! NU STA IN CASA, DACA ITI PASA !!!
