Se ridica pe marginea podului, dedesubt, cascada involburata tulbura linistea de care avusesera parte pana atunci. El nu avea curaj nici sa o priveasca. Gandurile ei erau tulburi. Ca si apa. Nu stia ce vrea defapt. Ii era dor sa simta o atingere, nu mai stia cum e sa te saruti cu un baiat... Sa vrei cu adevarat asa ceva.
Il lua de mana si il trase langa ea. Ii mangaie fața si il saruta.
Se lăsă pe spate. Cazu! Apa murdara o imbaraca in haina ei. El nu avusese timp sa reactioneze. Asteptase de atat timp sarutul acela. Tanjise atata timp dupa gustul ei. Vroia sa simta buzele care se curbau in zambetul acela molipsitor. Spunea glume, uneori proaste, doar sa o vada zambind. Insa acum s-a dus... Zambetul, ochii... Nu a apucat nici macar sa-i vada expresia dupa acel sarut. Vroia sa stie ce a insemnat defapt. A fost vorba de sentimente sau facea parte din acelasi joc al ei. Un joc in care prindea gandurile si imginatia tuturor celor care asteptau... si sperau sa vada o usita deschisa, care sa le dea curaj sa faca un pas.
S-a terminat jocul? Ii placea sa se joace... Desi durea uneori. Era dureros cand era dat la o parte si in joc intrau ochii lacomi ai celorlalti, pe care ea ii desfata cu priviri si zambete... Uneori nici nu se uita la el. Alteori deabea il saluta. Acum isi dorea sa treaca pe langa el fara sa zica nimic.
Nu avea glas sa zbiere dupa ajutor. Ea deja disparuse... in apa... in intuneric.
1. Se aplecă peste balustrada si incepu sa o strige. Insa auzea doar raspunsul apei care se lovea cu putere de pietre. Ii venea sa planga. Lui? El nu plange. Chiar atat de mult insemna fiinta asta pentru el? Cu fiecare minut, in care realiza tot mai mult ceea ce se intamplase, simtea o durere tot mai mare in interior si un nod in gat care ii taia glasul.
Se ridica pe balustrada. Privii in fata: intuneric. Inchise ochii si savura inca o data sarutul acela. Ii mangaie fața. Facu un pas in fata... si se lasa inghiti de intuneric...
2. O strigă. Nimic! Doar apa! De ce simtea un sentiment de usurare? Se indeparta de marginea podului. S-a terminat! Nu mai trebuia sa indure chinul revederii ei. Nu era normal sa simta asa, sa fie multumit ca ea nu mai e, dar era un sentiment placut. Nu va mai trebui sa cerseasca atentia ei sau sa se bage in a ei ruleta rusesasca, asteptand sa il strapunga cu zambetul ei.
Isi ridica privirea, norii inca acopererau cerul. Privii spre balustrada: ea sedea acolo. Se apropie de ea, o saruta si porni spre... Nu stia inca unde. Poate o sa bea o bere. Sau poate o sa mearga acasa sa doarma, in speranta ca, de data aceasta, cascada sa il fi scapat si de imaginea ei din vise...
Il lua de mana si il trase langa ea. Ii mangaie fața si il saruta.
Se lăsă pe spate. Cazu! Apa murdara o imbaraca in haina ei. El nu avusese timp sa reactioneze. Asteptase de atat timp sarutul acela. Tanjise atata timp dupa gustul ei. Vroia sa simta buzele care se curbau in zambetul acela molipsitor. Spunea glume, uneori proaste, doar sa o vada zambind. Insa acum s-a dus... Zambetul, ochii... Nu a apucat nici macar sa-i vada expresia dupa acel sarut. Vroia sa stie ce a insemnat defapt. A fost vorba de sentimente sau facea parte din acelasi joc al ei. Un joc in care prindea gandurile si imginatia tuturor celor care asteptau... si sperau sa vada o usita deschisa, care sa le dea curaj sa faca un pas.
S-a terminat jocul? Ii placea sa se joace... Desi durea uneori. Era dureros cand era dat la o parte si in joc intrau ochii lacomi ai celorlalti, pe care ea ii desfata cu priviri si zambete... Uneori nici nu se uita la el. Alteori deabea il saluta. Acum isi dorea sa treaca pe langa el fara sa zica nimic.
Nu avea glas sa zbiere dupa ajutor. Ea deja disparuse... in apa... in intuneric.
1. Se aplecă peste balustrada si incepu sa o strige. Insa auzea doar raspunsul apei care se lovea cu putere de pietre. Ii venea sa planga. Lui? El nu plange. Chiar atat de mult insemna fiinta asta pentru el? Cu fiecare minut, in care realiza tot mai mult ceea ce se intamplase, simtea o durere tot mai mare in interior si un nod in gat care ii taia glasul.
Se ridica pe balustrada. Privii in fata: intuneric. Inchise ochii si savura inca o data sarutul acela. Ii mangaie fața. Facu un pas in fata... si se lasa inghiti de intuneric...
2. O strigă. Nimic! Doar apa! De ce simtea un sentiment de usurare? Se indeparta de marginea podului. S-a terminat! Nu mai trebuia sa indure chinul revederii ei. Nu era normal sa simta asa, sa fie multumit ca ea nu mai e, dar era un sentiment placut. Nu va mai trebui sa cerseasca atentia ei sau sa se bage in a ei ruleta rusesasca, asteptand sa il strapunga cu zambetul ei.
Isi ridica privirea, norii inca acopererau cerul. Privii spre balustrada: ea sedea acolo. Se apropie de ea, o saruta si porni spre... Nu stia inca unde. Poate o sa bea o bere. Sau poate o sa mearga acasa sa doarma, in speranta ca, de data aceasta, cascada sa il fi scapat si de imaginea ei din vise...
