Mi-am lipit aripile la loc
Am lăsat stolul în spate și am pornit cu gândul să întâlnesc stoluri noi de păsări. Am găsit. Dar fiecare stol are regulile și limitele lui.
Însă, în periplul meu am dat și de păsări la fel ca mine. Singure, dar libere. În căutare de stoluri, cârduri, în căutare de locuri noi, în căutarea libertății. Dar nu am putut forma un stol împreună, fiindcă sub aripile noastre curenții de aer aveau direcții diferite.
Din zborul meu, care încă nu s-a terminat, am învățat că păsările trebuie să fie libere. Au nevoie de spațiu să își întindă aripile și să decoleze. Acesta e motivul pentru care sunt mereu în căutare de căldură și vară. Vor să zboare mereu. Să descopere locuri noi. Nu plătesc chirie să stea într-un singur cuib. Își pot construi câte cuiburi vor, unde vor. În vârf de munte, pe plaje nisipoase, în tei ascunși în parcuri...
Nu mai construiți în jurul nostru colivii fortificate cu mentalități, frici, gânduri, limite.
Desfă-ți aripile și zdrobește colivia!
Cerul te așteaptă. Găsește vântul care să te ridice mereu mai sus și care să te ducă cât mai departe.
Mai departe... dar mai aproape de visul tău.
