duminică, 3 decembrie 2017

Sa fiu padure

http://rusmihaela.blogspot.ro/2014/05/fragmente-de-martie.html

Vreau un ochi să fie soarele, celălalt luna
În spate să car cuiburi de păsări
Brațele să-mi fie mesteceni și brazi
Cu ei să ating cerul.
Picioarele - rădăcini înfipte în vârful unui deal.
În plămâni să bată vânt de primăvară
Să miros a ghiocei și narcise,
Gura să-mi fie stup de albine
Să curgă miere din mine,
Părul să-mi fie iarbă arsă de soare.
Vreau...
            să mă transform în pădure!

luni, 16 octombrie 2017

Portret


Esti frumoasa pe dinafara
Dar rea pe dinauntru.
Ai sufletul de ciocolata amara
Si picaturi de blue curaçao in ochi.

Iti pictezi unghile-n negru
Pe buze-ti storci zeama de cirese.

sâmbătă, 9 septembrie 2017

Vis de vara


Vreau sa vad picior de femeie scaldat in soare
Sfarcuri lucioase de ulei
Picioare agatate in alge
Scoici zdrobite de rasete
Fire de nisip desenate 
Pe lentile de ochelari de soare.

Vreau sa vad mandale 
plimbate de trupuri bronzate.

Vreau sa aud chitare
cand soarele se ascunde in mare...


luni, 21 august 2017

Sa iti priasca marea

Sper sa iti priasca marea. 
Sarea sa iti vindece ranile si usturimea lor sa te trezeasca din adormire. Soarele sa te oblige sa inchizi ochii, sa iti visezi visele in sunetul valurilor sparte de tarm. Mirosul de alge si scoici cu lamaie sa iti faca pofta de viata. Nisipul sa iti arda talpile ce au batut atatea carari de munte.
Sper sa iti priasca marea. Sa iti condimenteze sufletul cu sarea ramasa dupa ce s-au evaporat toate sentimentele. Pescarusii sa iti aduca in zbor amintirea noptilor trecute si zambetul pe care il vei purta zilele ce vor veni.
Sper sa iti priasca marea.

sâmbătă, 17 iunie 2017

Point Break [2015]

'6 seconds, to fly or dye.'

"Toți murim. întrebarea e cum."

"Suntem responsabili doar pentru propriul drum."

duminică, 2 aprilie 2017

Invata-ti copilul sa doneze



Weekend-ul acesta, mai exact ieri, cu ocazia campaniei nationale Copacul cu haine, Beard Brothers si The Sisterhood au adunat haine si alimente pentru familiile din satul Viisoara, jud Cluj. 
Stand in parc si vazand gramezile de saci si oameni tot venind cu plase pline si cutii, ma gandeam la o modalitate in care parintii sa isi invete copiii sa imparta lucrurile si jucariile cu ceilalti. 
Din pacate copiii sunt posesivi cand vine vorba de jucariile lor si orice lucru care considera ca le apartine. Acest lucru se intalneste cel mai des la copiii care nu au frati. Ei nu sunt obisnuiti sa imparta jucariile sau mancarea cu altcineva. Considera ca totul le apartine (in majoritatea cazurilor fiind vina parintilor care le fac pe plac exagerat). E posibil ca o parte din problema (da, e o problema) sa se rezolva dupa ce copilul merge la gradinita/ scoala. Eu totusi cred ca educatia vine din familie si bazele se formeaza acasa. Daca parintele nu te invata ca e bine sa dai la cel care are mai putin ca si tine... o sa ramai un mic egoist.
Cum ziceam, stand in parc, ma gandeam cat de simplu ar putea sa puna problema parintii. Ar trebui doar sa duca copilul la el in camera, in mijlocul jucariilor si sa ii explice ca: Sunt multi copii si oameni care nu au atat de multe lucruri ca si noi. Copii care se joaca doar cu o jucarie, iar tu te joci cu altceva in fiecare zi. La fel si hainutele, le spalam si le schimbam in fiecare zi. Vrei sa vedem ce hainute nu mai folosesti si pe care nu le mai porti? Sunt si multe jucarii pe care nu le-ai mai scos din sertar. Vreau sa facem impreuna ordine si sa donam hainute si jucarii persoanelor care au mai multa nevoie de lucrurile pe care noi nu le mai folosim.
Mi se pare cea mai buna abordare a problemei. In modul acesta inveti copilul sa nu fie un strangator cand o sa creasca, o persoana care o sa isi umple dulapurile cu lucruri care "poate trebuie la ceva", "poate fac ceva cu asta", "candva o sa port haina asta".
Pun pariu ca sunt multi oameni care au problema aceasta. Faceti curat in dulapuri, donati ce nu mai folositi! O sa va simtiti bine fiindca faceti o fapta buna si o sa va simtiti bine in momentul in care va eliberati spatiul in care petreceti atat de mult timp.

vineri, 3 februarie 2017

Primul meu protest. Daca nici tu nu ai fost, SA MERGI!

Da! Recunosc! Nu am fost niciodata la nici un protest pana ieri. Nu aruncati cu rosii si oua, va rog! 
Nu  am participat la proteste fiindca am avut o idee preconceputa legata de proteste. Nu imi place sa vad oameni suparati si nervosi, care zbiara, asa ca am preferat sa stau in casa si sa urmaresc de la caldura toata situatia... Desi celalalt motiv ar fi ca nu urmaream niciodata stirile, putea sa vina al III-lea Razboi Mondial, eu as fi aflat ultima si eram fericita in lumea mea. Nu ma interesa politica, vedeam ca pe cei 'de sus' oricum ii doare in cot de noi, asa ca eu incercam (si incerc) sa am grija de viata mea cum pot, facand abstractie de ce se intampla in/ cu sistemul romanesc... Refuzam si sa cred ca lucrurile merg atat de prost in tara asta.
Insa zilele acestea (si datorita faptului ca la munca am televizor si acum vad cand incepe al III-lea RM) am simtit chiar si eu ca s-a umplut paharul si astia chiar vor sa se pise (scuzati expresia) pe noi.

Si am ajuns la prostest, dupa 8 ore de stat in picioare la munca. La inceput nu am simtit toata energia. Nu imi simteam nici picioarele. Am fost impresionata de multimea de oameni, desi nu am constientizat defapt cati erau in momentul acela si CATI oameni aveau sa se mai adune pe parcurs, am inceput si eu sa scandez etc.
Dar pe masura ce strabateam Clujul la pas si lumea de pe strada scanda, zbiera, fluiera, oamenii ieseau pe balcoane, copiii cu bunici de dupa perdele, oamenii de pe strada filmau si faceau poze. Atunci am simtit ca fac parte din ceva mare si important. Simteam ca oamenii sunt asa cum speram, uniti la nevoie, pentru un scop comun, ca ne putem baza unii pe altii. Insa cea mai puternica energie am simtit-o in momentele in care toata lumea canta "România liberă!". Erau momentele in care ma uitam in jurul meu la totii oamenii aceia faini si se ridica parul pe mine la propriu. Nu aveai cum sa nu simti dorinta si sinceritatea din vocile tuturor. Era ca o doina romaneasca... dar pe alt ritm :)
Am strabatut vreo 20 si ceva de km pe jos (am prins alaiul doar din Piata Marasti), dar in loc sa obosesc, simteam ca ma incarc cu energie. 

Daca nu ai fost la nici un protest, acum e momentul. Daca nu credeai in tara asta si in oamenii ei, o sa incepi sa crezi de acum. Cand vezi si auzi multimea simti ca mai exista speranta pentru poporul roman. 

!!! NU STA IN CASA, DACA ITI PASA !!!