Timp... sau cam asa ceva

La sat timpul chiar trece mai încet. Ai mai mult timp să te bucuri de lucruri mărunte.

Aici ești înconjurat doar de lucruri mărunte, însă de mare valoare spirituală. Aici, timpul îți permite să te oprești din treabă și să privești spre cer, să privești munții, să urmărești dansul norilor.

Dimineața ai un răgaz în care să privești ceața cum se ridică, iar soarele se arată de după deal, cu fața lui de dimineață. Ați observat că și soarele are o "față de dimineață"? E mai palid, razele uneori se împiedică pe drum pană să ajungă la noi. 

Oare soarele bea cafea dimineața? Care e cafeaua lui? O fi roua de pe iarbă? Ceața care stă la taclale pe rauri și uită să mai plece? Sau mierea din fagurii ascunși în munți? Orice ar fi ne bucurăm cand se încarcă cu energie, iar razele îți găsesc drumul spre Pămant.

Despre ce vorbeam?

Nu mai contează...